Cât de uniți sunt românii din diaspora!

 În urma efectuării unui sondaj pe un eșantion de 2000 de participanți atât de sex feminin cât și masculin,cu vârste cuprinse între 20-50 de ani, ce trăiesc pe teritoriul Germaniei, dintre care 48% sunt căsătoriți, 46,8% au copii, au ales să trăiască departe de România și să înceapă o nouă viață, o viață care poate fi mai bună sau mai puțin bună, în funcție de așteptările și realizările fiecăruia. Consider că modul prin care îi percepem pe cei din jur ne poate afecta viața. Înțeleg că fiecare este aici pentru sine și eventual, pentru familia sa! Însă, o comunitate unită se poate dezvolta mult mai ușor și poate evolua mult mai rapid. Există un străvechi proverb african: “ Dacă vrei să ajungi repede, mergi singur;dacă vrei să ajungi departe,mergeți impreuna”. În cazul nostru “singur” nu este de mare ajutor, “impreuna” fiind cea mai bună opțiune deoarece suntem într-o altă lume, departe de ceea ce știm! Pentru a învăța și a te putea adapta la ceea ce este în jurul tău este nevoie să lași obiceiurile cu care ai venit aici! Nu uita, este o altă lume! În ultimii 3 ani 61,5% dintre participanții acestui sondaj au ajuns pe meleagurile Germaniei, iar după evenimentele ultimelor zile, este posibil ca numărul să crească.
  La întrebarea “sunteti satisfăcut(ă) de nivelul de trai din Germania”, 92,3% dintre  participanți au răspuns afirmativ, iar  92,3% consideră că situația din România nu va ajunge să fie nici în 10 ani la un nivel European în ceea ce privește sistemul de educație și sănătate! 

Aparent românii s-au unit, cel puțin în ultimele zile, în care au ieșit să-și susțină drepturile. Este plăcut să vezi oameni uniți, pentru anumite cauze, pentru schimbare, evoluție, pentru o viață mai bună!

 Însă de ce așteptăm momente grele pentru a ajunge aici? De ce să tratam ,când putem preveni? 

 În ciuda untatii românilor din ultima săptămâna, participanții sondajului cred în procent de 100%  că românii din diaspora nu se ajută suficient între ei! Așadar, se poate deduce că suntem uniți doar în momente de criză? 

  Spre sfârșit, 84,6% dintre participanți sunt de acord că persoanele informate ar trebui să-i sfătuiască gratuit pe semenii lor în vederea integrării și obținerii avantajelor oferite de către statul German.  

  

  Așadar dragi români, mergeți înainte și luptați pentru viața pe care o doriți pentru că aveți doar  una! În cele din urmă vom rămâne cu amintirea pe care am lăsat-o despre noi! 

 Fie ca iubirea, pacea și încrederea să ne călăuzească! 

                                                                                          

                                                                                                   Alina Mihai

Mindfulness

Temerile sunt doar o proiecție a experiențelor anterioare, va trebui să înțelegem acest aspect pentru a merge mai departe. 

Prin “Mindfulness” se înțelege trăirea în prezent, a fi acum aici , oriunde ai fi, a observa lucrurile mărunte ce te înconjoară, în latină se mai poate traduce și “CARPE DIEM (trăiește clipa) .Teoria este mult mai ușoară decât practica, deoarece apar tot felul de distrageri și preocupări. Însă se pot crea noi conexiuni neuronale prin a face din “Mindfulness” o obișnuință. S-a demonstrat că orice activitate poate deveni obișnuință dacă este pusă în practică timp de 28 de zile consecutiv. 

“The hard must become habit.The habit must become easy.The easy must become beautiful.” – Doug Henning

     

Photo: 11.12.2012 Kamakura, Japan 

1.  Crearea unei obisnuinte !

 • Setează o alarmă pentru a-ți amininti să fi prezent în anumite momente ale zilei, este o oportunitate pentru a lua o pauză în acel moment și a considera poziția ta în acel moment, unde ești, ce faci și la ce te gândești. 

 • Pune o notiță pe oglinda de la baie pe care să scrie “ Fii prezent”  

 •  Ia decizia de a face lucrurile diferit pentru a experimenta diferite rezultate, poți face notițe și le poți plasa deasupra biroului pentru a-ți aminti să faci lucrurile diferit. 

 • Fă-ți timp odată pe zi, cel puțin, pentru a face ceva dedicat trăirii în prezent, cum ar fi o plimbare scurtă, savurarea unui ceai etc. 

 • Fii prezent de fiecare dată când deschizi o ușă. Când deschizi o ușă, lasă  deoparte  ce ai în minte în acel moment  ( vei reveni în scurt timp la acel gând), privește-ți mâna împingând ușa sau apucând clanța, deschide ușa cu răbdare, simte-i greutatea.Intră în noul moment ce apare, simte mirosul din încăpere și observa orice schimbare în temperatura de afară sau din încăperea în care intri, aculta sunetele din acel spațiu. Este un lucru mărunt pe care să-l faci de câteva ori pe zi, timp de 5 secunde. Doar fi sigur că atunci când deschizi o ușă, DESCHIZI O UȘĂ. O vei face oricum, dar fă din asta o oportunitate pentru a fi prezent.  

References: 

"Mindfulness pocketbook" by Gill Hasson

  

"Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi"

In aceasta zi in urma cu 167 de ani se nastea una dintre valorile Romaniei, marele poet Mihai Eminescu, care a lasat in urma sa o comoara! Dupa  mai bine de 100 de ani insa, se pare ca draga noasta Romanie inca se lupta! In "Epigonii", Eminescu ne reda anumite aspecte ale acelor vremuri!


  EPIGONII

                                de Mihai Eminescu 



Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere:
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară,
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale ne'nturnată.
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

Eliad zidea din visuri şi din basme seculare
Delta biblicelor sunte, profeţiilor amare,
Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles;
Munte cu capul de piatră de furtune detunată,
Stă şi azi în faţa lumii o enigmă n'explicată
Şi vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.

Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă;
L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă,
În prezent vrăjeşte umbre dintr-al secolilor plan;
Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sperării,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.

Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,
Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă -
Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău;
Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare,
Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare
Şi astfel Bolintineanu începu cântecul său.

Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,
Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,
Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,
Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,
Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.

Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,
Căci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugrăveşte din nou, iarăşi pânzele posomorâte,
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.

Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri,
Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,
Acum secolii străbate, o minune luminoasă,
Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.

Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe,
Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,
Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet,
El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,
O aşează-n tron de aur, să domnească lumi rebele,
Şi iubind-o fără margini, scrie: "visul de poet".

Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte,
Visul apelor adânce şi a stâncelor cărunte,
Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal,
El deşteaptă-n sânul nostru dorul ţării cei străbune,
El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

Voi, pierduţi în gânduri sunte, convorbeaţi cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Căci al nostru-i sur şi rece - marea noastră-i de îngheţ,
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,
Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéţi.

Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,
Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune,
Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.
Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră,
Ce la vântul cald ce-o mişcă cântări molcome respiră;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.

"Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte",
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;
Numesc sunt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,
Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase
Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.

Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită
Unor lucruri n'existente; carte tristă şi-ncâlcită,
Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.

Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,
Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, -
Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi.


15 august 1870